Dr. Camelia Bănuţ De ce alăptarea rămâne modalitatea unică, fără egal, în alimentația sugarului?
Pentru că, chiar și în secolul XXI, în care s-au înregistrat progrese extraordinare în nutriția sugarului, de la întelegerea profundă a mecanismelor nutriției până la producerea unor formule de lapte praf care încearcă să imite tot mai bine laptele de mamă, clasica metodă a alăptării nu a putut fi depășită.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă alaptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni și apoi continuarea, în paralel cu procesul de diversificare, până spre vârsta de 2 ani.
Și totuși… ce face laptele de mamă atât de special?
Compoziția laptelui de mamă
Principala calitate a laptelui de mamă, cea care îl și face imposibil de reprodus, este variabilitatea compoziției sale. Componentele laptelui de mamă se modifică în timpul alăptării, în diferite momente ale zilei sau nopții, în funcție de regiunea geografică, de alimentația mamei, la aceeași mamă dar la copii diferiți, la aceeași mamă dar la supturi diferite. Această caracteristică este un mecanism de adaptare (întâlnit, de altfel, la toate mamiferele) la nevoile specifice ale puilor de om. Este special conceput de natură pentru a asigura dezvoltarea optimă și sănătatea acestora.
Colostrul reprezintă laptele secretat în primele 3-5 zile de secreție lactată. Este vâscos, gălbui, în cantitate mică. Are un conținut crescut de proteine și anticorpi și scăzut de lactoză (zahărul din lapte) și grăsimi. În primele zile rolul său principal este de imunizare a nou născutului și de pregătire a tractului digestiv. Abia apoi urează funcția de nutriție.
Laptele de tranziție este secretat din ziua a treia până la sfârșitul celei de-a doua săptămâni de viață și suferă modificări ale compoziției în sensul susținerii creșterii rapide a nou născutului.
Laptele matur este alb, subțire, cu o compoziție a nutrienților variabilă, dar mult mai stabilă în timp față de colostru și laptele de tranziție.
Laptele de mamă matur are următoarele caracteristici nutriționale:
Valoarea energetică este de aproximativ 70-80Kcal/100ml, aproximativ 50% din aceasta fiind furnizată de lipide. Ca o paranteză, în dieta copilului mare și a adultului aproximativ jumătate din energie este furnizată de carbohidrați!
Principalele componente proteice sunt zerul, în proporție de 70% și cazeina, 30%. Rata de utilizare a acestor proteine de către organismul sugarului este foarte mare, până la 90% din ele fiind folosite efectiv de către copil. Este de remarcat faptul că proporția de proteine din lapte nu este influențată de dieta mamei.
Lipidele sunt componentele care variază cel mai mult în timpul unui supt. La începutul mesei laptele are o concentrație mai mică de lipide, este mai “apos” pentru a potoli setea copilului. Apoi crește treptat (chiar de 2-3 ori până la sfârșitul mesei) pentru a potoli foamea acestuia. Lipidele sunt esențiale pentru dezvoltarea normală a sugarului: sunt componente ale membranelor celulare, transportă o parte din vitamine și hormoni, susțin funcția cerebrală.
Acizii grași cu lanțuri foarte lungi derivați din acidul linoleic și linolenic sunt specifici laptelui uman. Ei joacă un rol important în dezvoltarea funcțiilor cognitive, vizuale și de creștere, acesta fiind motivul pentru care se urmărește suplimentarea lor în formulele de lapte praf.
Principalul glucid din lapte este lactoza. Aceasta este implicată în absorbția calciului și fierului și determină consistența scăzută a scaunului sugarului alăptat.
Pe lângă lactoză, în laptele matern se regăsesc și așa numitele oligozaharide care contribuie la dezvoltarea microflorei intestinale normale.
Alte componente:
Conținutul de vitamine din laptele matern depinde mult de alimentația mamei. O dietă diversificată, cu componente din toate grupele alimentare este garanția unui conținut optim pentru majoritatea micronutrienților conținuți în lapte.
O excepție o constituie vitamina K, care se găsește în cantitate mică în laptele de mamă, astfel că se recomandă administrarea sa profilactică în maternitate.
O altă vitamină insuficientă în lapte este vitamina D, motiv pentru care se suplimentează atât la sugar cât și la copilul mic.
Laptele matern mai conține minerale (fier, calciu, fosfor, cupru, zinc) cu concentrație maximă în colostru, apoi cantitatea scade progresiv până spre vârsta de 6 luni când devine insuficientă și trebuie începută diversificarea.
În cantitate foarte mică, dar suficientă, laptele de mamă mai conține hormoni, factori de creștere și substanțe cu rol imunoprotector (anticorpi). 80% din celulele laptelui de mamă sunt așa numitele macrofage care distrug bacterii, virusuri și ciuperci. Rezistența la boli a copilului crește odata cu durata alăptării.
În laptele de mamă există cel putin 100 de componente care nu pot fi reproduse pe cale artificială.
Beneficiile aduse copilului de către alimentația naturală
Avantajele hrănirii sugarului cu lapte de mamă sunt complexe și identificate până la perioada adolescenței și vârstei de adult.
Pe termen scurt, s-a observat o apariție mai rară a infecțiilor digestive și respiratorii în perioada de nou născut și sugar mic. Anticorpii materni sunt produși ca răspuns la bacteriile și virusurile din mediul înconjurător, astfel încât copilul va fi protejat exact împotriva acelor boli la care este expus.
Creșterea în greutate în primele 3-4 luni este mai rapidă la sugarul alăptat față de cel hrănit cu formula de lapte praf, iar după 6 luni creșterea devine mai lentă. Astfel riscul de obezitate la vârsta de copil mare și adult este mult scăzut la acești copii.
Dezvoltarea florei intestinale este optimă, cu favorizarea înmulțirii bifidobacteriilor care, la rândul lor, inhibă dezvoltarea bacteriilor ce pot da boli grave, ca de exemplu Escherichia coli, Stafilococul.
Alăptarea scade incidența morții subite la sugar, previne rahitismul, malnutriția, are efect analgezic.
Alergiile alimentare apar mai rar la copiii alăptați. Alăptarea la sân pe o perioadă de peste 6 luni reduce riscul îmbolnăvirilor alergice ca astmul sau dermatita atopică.
Nu s-a observat nici un sugar cu alergie la laptele de mamă!
Pot să apară reacții alergice la anumite alimente consumate de mamă (de exemplu, laptele de vacă, pește, ouă, căpșuni etc). Dacă mama nu mai consumă alimentul respectiv, reacția alergică va dispărea.
Procesul de alăptare strânge și mai mult legătura dintre mamă și copilul său.
Așadar, dragi mămici, alăptarea este modalitatea ideală de hrănire a bebelușului dumneavoastră și merită să faceți tot ce vă stă în putință pentru a reuși!
© Nutriţie pediatrică
