Dr. Camelia Bănuţ Introducerea alimentelor în diversificarea bebeluşilor reprezintă înlocuirea treptată a meselor de lapte cu produse din alte grupe alimentare. Scopul urmărit este o dezvoltare optimă și după vârsta de 6 luni când nutrienții din lapte nu mai sunt suficienți.
Grupele de alimente folosite în procesul de diversificare și vârsta de la care ele sunt bine tolerate, sunt trecute în tabelul de diversificare.
Acest articol vine ca o completare a tabelului, prin punctarea caracteristicelor fiecărei grupe în parte și precizarea modului de introducere în dieta sugarilor.
Introducerea alimentelor în diversificarea bebelușilor
Fructele
Sunt alimente bogate în apă, zaharuri, vitamine (în special B și C). Au un conținut scăzut de proteine și grăsimi.
Demn de subliniat este faptul că fructele conțin diverse arome care pot deveni aliatele mamelor contribuind la diversificarea bebeluşilor mofturoși, ce cu greu vor să renunțe la alimentația exclusiv lactată. Aduc și un aport substanțial de fibre, rezolvând astfel problema constipației întâlnită destul de des la sugarii hrăniți cu formula de lapte praf.
Fructele se recomandă a fi introduse destul de repede în alimentația bebelușilor, sunt bine tolerate și acceptate de copii. Există mici discuții dacă să fie introduse înainte sau după legume deoarece unii copii ar putea refuza alte alimente dacă se obișnuiesc cu gustul dulce.
Experiența a arătat că unii copii sunt mâncăcioși și acceptă alimentele oricum, în orice ordine, iar ceilalți, mofturoșii, le pot refuza indiferent de modul în care le oferim.
Legumele
Reprezintă pentru organism o sursă principală de vitamine și minerale. Au un conținut crescut de fibre și substanțe antioxidante. Conțin un număr redus de calorii.
Sunt potrivite pentru momentul de debut a diversificării sugarilor cu greutate normală sau a celor supraponderali.
Se preferă prepararea lor la aburi pentru ca vitaminele și mineralele să rămână în legume. Dacă se fierb în apă, se va folosi un recipient cu o cantitate mică de lichid, iar aceasta va fi apoi adaugată în piure.
Cerealele
Cele mai folosite la noi în țară sunt grâul, orzul, ovăzul, orezul, meiul, porumbul. Sunt o sursă nutritivă importantă, ajungând să reprezinte principalele componente ale dietei la copilul mare și adult.
Principalele “atuuri” ale cerealelor sunt numărul crescut de calorii și aportul de minerale (în special de fier). Sunt recomandate pentru a fi folosite la debutul diversificării la sugarii cu creștere ponderală nesatisfăcătoare.
Orezul este folosit cu succes în alimentația sugarilor, trebuie știut doar faptul că produce constipație.
Glutenul este “elementul” cel mai controversat al grupei cerealelor, un fel de sperietoare pentru mame.
Ce este de fapt glutenul? Reprezintă o proteină care se găsește în grâu, orz, secară și care poate avea efect “toxic” asupra tubului digestiv al persoanelor care au predispoziție genetică. Doar la aceste persoane poate declașa boala celiacă.
Ultimele recomandări spun că putem introduce glutenul în alimentație oricând între 4 și 12 luni de viață, în cantități mici crescătoare, în paralel cu continuarea alăptatului.
Carnea
Reprezintă o grupă alimentară vastă ce cuprinde carnea de pasăre, vită, porc, oaie, vânat, viscerele (ficat, creier, inimă, rinichi), dar și peștele, fie slab sau gras.
Componentele cele mai valoroase ale cărnii sunt proteinele (cu valoare biologică înaltă deoarece conțin toți aminoacizii esențiali), fierul (cu o absorbție digestivă foarte bună) și vitaminele din grupul B. Conținutul de grăsime variază în funcție de specie. Colesterolul se regăsește în cantitate mare în viscere și în carnea de porc. Caracteristic pentru carnea de pește, în special pentru speciile grase, este conținutul crescut de acizi grași polinesaturați, mai ales omega 3.
La vârsta de sugar și copil mic se recomandă consumul de pasăre, iepure, vită, ficat de pui, pește slab.
Carnea folosită în alimentația sugarului trebuie să provină din sursă sigură. Prepararea ei se va face prin fierbere cel puțin 2-3 ore pentru a distruge toate bacteriile patogene și pentru a fi moale și ușor de administrat. Va fi oferită bebelușului împreună cu amestecul de legume, de preferință la masa de prânz.
La început, cantitatea de carne va fi mică, 10-20 de grame la o masă. Apoi va fi crescută progresiv. La vârsta de 1 an se poate oferi copilului până la 50 de grame de carne pe zi.
Deoarece între 6 luni și 1 an baza alimentației este reprezentată încă de lapte, care este bogat la rândul său în proteine, este foarte ușor să se ajungă la un exces proteic prin oferirea prea frecventă sau în cantitate prea mare a cărnii. Excesul de proteine poate duce la tulburări digestive, diaree, suprasolicitarea funcției renale, iar mai târziu, la vârsta de adult, apare obezitatea.
Oul
Oul de găină reprezintă un aliment de bază în alimentația copiilor, la orice vârstă.
Albușul conține proteine cu valoare biologică înaltă, nu conține grăsimi și nici glucide, are potențial alergen marcat.
Gălbenușul conține proteine, dar și grăsimi (colesterol), vitamine (cu excepția vitaminei C), minerale (fosfor, calciu, fier).
Oul oferit sugarului și copilului mic trebuie să fie proaspăt, fiert tare (aproximativ 10 minute) pentru a distruge potențialele bacterii. Pentru că și gălbenușul de ou poate da în unele situații reacții alergice, medicii pediatri din România recomandă introducerea treptată, astfel: prima oară se oferă ¼ de gălbenuș amestecat în piureul de legume, a doua oară ½ de gălbenuș, iar începând cu a treia administrare se poate oferi gălbenușul întreg.
Laptele și derivatele lactate
Alăptarea este recomandată cât mai mult posibil (până la 2 ani și peste, conform recomandărilor OMS). În cazul în care acest lucru nu este posibil se vor folosi formulele de lapte praf adaptate nevoilor specifice ale sugarilor.
Laptele de vacă (dar și de la alte mamifere) nu se recomandă a fi folosit înainte de vârsta de 1 an! Are o concentrație mai mare de proteine, minerale și grăsimi saturate față de laptele de mamă și o compoziție diferită a acizilor grași polinesaturați (utili în special în maturizarea creierului). Dar cel mai important lucru este că reprezintă o sursă săracă de fier conducând sugarul la anemie feriprivă.
În alimentația sugarului, laptele de vacă (pasteurizat!) poate fi utilizat în cantități mici în realizarea unor preparate: piureuri, budinci etc.
Derivatele lactate (brânza, iaurtul, smântâna) preparate din lapte pasteurizat pot fi introduse în alimentația sugarului după vârsta de 7 luni. Sunt bine tolerate și acceptate de bebeluși.
Grăsimile
Reprezintă principala sursă de energie la sugar. Până spre vârsta de 1 an ele provin din laptele de mamă.
După vârsta de 6 luni se pot adăuga treptat grăsimile vegetale (ulei de măsline, rapița, floarea soarelui) în piureul de legume. Mai întâi se folosește o cantitate mică, 1-2 ml, apoi se crește cantitatea până la 5 ml la o masă (1 linguriță).
Untul este mai greu de digerat, se dă în cantități mici. Trebuie să fie proaspăt, fără sare, din lapte pasteurizat.
Apa
Va trebui oferită constant după debutul diversificării.
La început sugarii o vor refuza sau vor bea o cantitate mică. Dar pe masură ce cantitea de alimente de diversificare crește, bebelușii vor ajunge la aproximativ 120-240ml de apă pe zi. Cantitatea de apă băută variază și în funcție de temperatura mediului extern.
În concluzie, în procesul de diversificare se înaintează cu pași mici, respectând toleranța digestivă a fiecărui bebeluș în parte, precum și preferințele culinare ale acestuia.
© Nutriţie pediatrică
