Alimentaţia sănătoasă a copilului mic (1-3 ani)

Oare necesarul nutrițional al copilului se schimbă după vârsta de 1 an? Alimentația copilului mic diferă de cea a sugarului? Cu siguranță, da!

Ce este altfel?

În perioada cuprinsă între sfârșitul primului an de viață și vârsta de 3 ani apar o serie de modificări fizice, psihomotorii și sociale. Creșterea în lungime și greutate încetinește mult (nu uitați că în primul an bebe și-a triplat greutatea). Crește în schimb nivelul de activitate fizică depusă, apare mersul, apoi fuga.

Dezvoltarea psihomotorie este într-o continuă evoluție. Dacă la vârsta de 1 an copilul bea cu biberonul, apucă alimentele solide cu mâna, este hrănit cu lingurița, după vârsta de 2 ani va bea cu cănița și va putea mânca singur cu lingurița!

Contextul social se schimbă la cei mai mulți copilași. Unii dintre ei sunt scoși în societate de către părinți (petreceri, localuri), alții intră deja în colectivitate. Astfel, ocaziile de a lua masa în public sunt tot mai dese.

Alimentația copilului trebuie să țină cont de toate aceste modificări. De asemenea, să nu uităm că în această perioadă se formează preferințele culinare ale celui mic și obiceiurile alimentare de mai târziu.

Principiile de bază ale unei alimentații sănătoase a copilului mic

Copiii mici au nevoie de o alimentație diversificată, echilibrată, cu alimente pregătite în diferite moduri, de diferite consistențe, cu aspect interesant și variat.

Între 1 și 2 ani continuă procesul de diversificare. Treptat va fi completată lista alimentelor ce pot fi oferite copilului și se va face definitiv trecerea la alimentația de tip adult.

Dieta la această vârstă trebuie să cuprindă fructe și legume, cereale, lapte și derivate lactate, carne, pește, ouă, leguminoase.

Alimentele trebuie servite în cel puțin 5 porții pe zi din cauza volumului redus al stomacului unui copil mic, de obicei sub forma a 3 mese principale și a 2 gustări pe zi.

Pornind de la binecunoscuta piramidă alimentară, concepută inițial ca un instrument de implementare a unei nutriții sănătoase în rândul adulților, pentru copiii între 1 și 3 ani se recomandă următoarele cantități de alimente:

Așadar:

• cerealele (de preferat integrale) se pot consuma la fiecare masă (dacă se dorește). Atenție la copiii supraponderali!
• fructele și legumele, cât mai variate, de sezon, cel puțin 5 porții pe zi Datorită creșterii numărului de copii obezi, în ultimii ani se recomandă ca numărul de porții de fructe și legume consumate zilnic să fie mai mare decât cel de cereale.
• laptele și derivatele lactate nu trebuie să lipsească din alimentație în această perioadă. Între 1 și 2 ani se vor oferi copilului în jur de 500 ml lapte integral sau echivalenți ale acestuia pe zi. Sunt de preferat laptele de mamă sau formulele de lapte praf speciale pentru copiii mici, fortifiate cu vitamine, minerale, acizi grași și alte substanțe. După 2 ani se recomandă o cantitate de cel puțin 125ml de lapte pe zi, dar nu mai mult de 500ml/zi.
• proteinele vor proveni mai ales din carnea slaba, pește, ouă, dar și din leguminoase. Cantitatea totală de proteine nu trebuie să depășească 18 % din aportul energetic al copilului mic.
• grăsimile reprezintă 30-35% din aportul energetic. Până în jurul vârstei de 2 ani nu se limitează aportul de colesterol, după această vârstă vor fi preferate grăsimile vegetale. Este recomandat aportul de acizi grași omega 3 ( pește, ulei de rapiță).
• zaharurile libere, în special cele ce provin din dulciurile procesate (prăjituri, napolitane, ciocolată etc) trebuie oferite în cantități moderate deoarece sunt o sursă importantă de calorii goale, fără vitaminele și mineralele necesare creșterii.
• aportul de sare se menține scăzut, sub 2g/zi.
• volumul zilnic de lichide recomandat între 1-2 ani este de 80-120ml/kg/zi, iar între 2-3 ani este de 80-100ml/kg/zi; în afară de lapte, copiii ar trebui să primeasca doar apă plată.

Caracteristica importantă a acestei etape este apetitul capricios.

Copilul mic este adesea “pretențios” la mâncare , de multe ori refuză gusturi sau texturi pe care nu le cunoaște. Alteori poate refuza alimente pe care le consuma cu plăcere în etapa de sugar.

Este o perioadă grea pentru mame, care din dorința de a-și vedea bine hrăniți copiii, fac o serie de greșeli ce pot avea repercursiuni serioase. Hrănirea cu forța a copilului, insistențele repetate de a mânca un aliment ce a fost inițial refuzat duc, în cel mai bun caz, la suprapondere și obezitate, iar în unele cazuri la tulburări de comportament alimentar (anorexia nervoasă). Nu se recomandă nici hrănirea copiilor în mișcare, în timp ce se joacă sau se uită la televizor.

Dar ce se poate face cu un copil care parcă nu mănâncă nimic? Atitudinea mamei în fața acestei situații poate face diferența. Copilul nu va fi forțat să mănânce, i se va oferi, cu blândețe, la intervale de câteva zile sau săptămâni alimentul pe care îl respinge, eventual gătit împreună cu un aliment preferat.

Se subînțelege că între mese nu trebuie oferite diferite gustări (pufuleți, dulciuri) sau sucuri în exces!

Cel mai important lucru de știut este acela de a nu evalua aportul de nutrienți consumați de către copilului mic doar într-o singură zi! Este mai bine, în primul rând pentru psihicul mamei, ca aprecierea să se facă pe intervale de câteva zile sau chiar o săptămână. În felul acesta se poate evalua mai corect dacă copilul are un aport echilibrat, cu principii nutritive din toate grupele alimentare, chiar dacă în anumite zile par să predomine anumite alimente preferate.

Alimentaţia copilului mic – ce trebuie reținut? 

O creștere corporală armonioasă este, în general, garanția unei alimentații corecte și suficiente, nefiind necesare calcule complicate referitoare la alimentele consumate.

Evaluarea statusului nutritional al copilului între 1 și 3 ani se va face cel puțin o dată pe an de către medicul de familie sau medicul pediatru, prin măsurarea greutății, înălțimii, calcularea indicelui de masă corporală (peste 2 ani) și raportarea la nomogramele specifice pentru vârstă și sex.

© Nutriţie pediatrică

Distribuie acest articol: