Finger foods sau cum introducem bucățelele de mâncare în diversificarea sugarului

Englezescul finger foods nu semnifică altceva decât bucățele mici de mâncare pe care bebelușul le poate prinde cu degețelele și le introduce direct în gură. Astfel copilul își folosește aproape toate simțurile când vine în contact cu mâncarea. Îi poate învăța gusturile, mirosurile, textura, se poate “împrieteni” cu ea mai ușor. Acest mod de hrănire reprezintă un pas important în dezvoltarea psihomotorie a sugarului și o etapă esențială în deprinderea abilităților de autoalimentare.

Mizeria face și ea parte din experiența învățării. Acceptați mâncarea scăpată pe masă sau pe jos, precum și pe cea ajunsă pe pereți sau pe hainele dumneavoastră. Vestea bună este că acești copii care sunt lăsați să experimenteze cu mâncarea capătă rapid abilitățile necesare, iar spre vârsta de 18-24 de luni veți avea un copilaș capabil să se hrănească singur (și fără prea multă mizerie în jur!).

Când putem oferi finger foods?

În jurul vârstei de 6 luni sugarii își dezvoltă “pensa palmară”, adică abilitatea de a prinde diferite obiecte între degete și palmă, iar după vârsta de 8-9 luni încep să folosească “pensa deget mare – arătător”. Astfel devin capabili să apuce bucățele mici cu cele două degete și să le ducă apoi la gură. Este momentul când li se poate oferi spre degustare bucățele mici și moi de mâncare. Între 10 și 12 luni majoritatea sugarilor sănătoși, născuți la termen, sunt apți să apuce, fără ajutor, bucățelele de mâncare și să le introducă în gură.

Ce putem oferi ca și finger foods?

Bucățelele de mâncare oferite sugarului trebuie să fie suficient de mici pentru a putea fi apucate de degețelele mici și încă neîndemanatice și suficient de moi pentru a putea fi mestecate.

În acest sens putem folosi bucățele moi, tăiate fin de:

• fructe bine coapte, curățate de coajă și de semințe: pară, prună, piersică, pepene galben, banană, strugure etc;
• legume fierte bine (furculița trebuie să intre ușor în ele!): morcov, conopidă, brocoli, fasole verde, ardei, cartof etc;
• carne bine fiartă, moale, feliată subțire;
• ou fiert tare;
• pește fără oase;
• tăieței fierți, paste de mici dimensiuni;
• miez de pâine;
• biscuiți moi.

Aceste alimente pot fi oferite sugarului ca și gustări, o dată sau de două ori pe zi, și au rolul de a suplimenta nutrienții necesari creșterii sănătoase: proteine, vitamine, minerale mai ales la copiii mofturoși care consumă cantități mici de mâncare la mesele principale. Nu se recomandă oferirea alimentelor hipercalorice, sărace în micronutrienți (calorii goale) și nici ale alimentelor considerate nesănătoase (prăjeli, sare în exces).

Tradiționalii pufuleți, fingerfood-ul cel mai folosit de către mamele din România, nu sunt recomandați la această vârstă datorită cantității mari de sare pe care o conțin.

Se poate îneca bebelușul cu mâncarea?

Da!!!

Dincolo de beneficiile evidente ale procesului de autoalimentare a bebelușului, există pericolul real al înecării copilului cu bucata de mâncare. În mod normal, intrarea în căile respiratorii se închide atunci când mestecăm și înghițim astfel că mâncarea  va ajunge prin esofag în stomac. La sugar și la copilul mic (1-3 ani) există o imaturitate a structurilor de la nivelul faringelui, căile aeriene nu se închid complet în momentul procesului de înghițire, iar bucata de mâncare poate pătrunde în trahee declanșând mecanismul reflex de tuse. Traheea este o structură tubulară, cu pereți rigizi, astfel că orice aliment mic, tare, cu margini rotunde se poate fixa la nivelul său blocând fluxul de aer către plămâni. În acest moment, dacă nu se intervine rapid, se produce sufocarea copilului.

Orice persoană care are în îngrijire un copil mic ar trebui să știe să acorde acestuia primul ajutor în caz de sufocare cu mâncare!

Din fericire există câteva măsuri simple pe care le putem lua pentru a reduce riscul ca mâncarea să ajungă în căile respiratorii:

• oferirea către sugar a alimentelor cu consistența potrivită dezvoltării sale;
• folosirea de bucățele mici, moi, tăiate subțire care să poată fi dizolvate rapid în salivă sau care să poată fi înghițite fără a avea nevoie să fie mult timp mestecate. Fructele mici și rotunde (struguri, cireșe, fructe de pădure etc) și roșiile cherry se decojesc, se scot sâmburii sau semințele și se taie în patru. Legumele fierte se taie felii subțiri. Carnea și brânza se taie în fâșii subțiri. Cerealele, semințele, nucile, alunele se pot da doar măcinate.
• încurajarea copilului să mănânce încet, fără să se grăbească;
• evitarea hrănirii în poziție culcată sau când copilul merge, vorbește, plânge, râde sau se joacă;
• menținerea unei atmosfere liniștite în cursul mesei, fără factori excitanți (muzică, desene animate);
• supravegherea permanentă a sugarului în timpul mesei;
• evitarea folosirii gelurilor gingivale (indicate în cazul erupțiilor dentare) înainte de masă pentru că ar putea produce anestezierea mucoasei bucale.

Ce caracteristici are un aliment cu potențial mare de a ajunge și de a se bloca în căile respiratorii ale sugarului?

Mărimea prea mică sau prea mare. Bucățile prea mici (semințe, alune, nuci) pot fi aspirate în trahee înainte ca sugarul să apuce să le mestece. Pe de altă parte, bucățile prea mari sunt greu de mestecat, iar șansa ca ele să blocheze calea respiratorie este mare.

Forma rotundă favorizează blocarea alimentului în trahee: boabe de struguri, bucăți de cârnat, bomboane.

Consistența crescută și suprafața netedă favorizează alunecarea și fixarea în trahee: struguri, bomboane, bucăti tari de fructe cu coajă, boabe de mazăre etc.

Așadar ce nu ar trebui să consume un copil sub 3 ani:

• bucăți mari de carne;
• hot dogs, cârnați, crenvurști;
• bucăți mari de brânză tare;
• alune, nuci, semințe, cereale nemăcinate;
• boabe întregi de mazăre, fasole, năut;
• boabe de porumb;
• roșii cherry netăiate
• legume crude: morcov, țelină etc
• boabe de strugure întregi, afine, cireșe;
• bucăți tari de fructe
• fructe cu coajă și semințe
• germeni de grâu;
• popcorn;
• snacksuri, chipsuri;
• bomboane, caramele, gumă de mestecat.

În concluzie:

Oferirea alimentelor cu textura, consistența și mărimea potrivite vârstei sugarului este esențială în dezvoltarea neuromotorie a acestuia. Bucățelele mici de mâncare pe care bebelușul le poate lua singur și introduce în gură reprezintă o etapă intermediară în calea sa spre obținerea autonomiei în procesul de alimentare.

© Nutriţie pediatrică

Distribuie acest articol: