Dr. Camelia Bănuţ Numărul de persoane supraponderale sau obeze a crescut atât de mult în ultimii ani, iar bolile pe care le generează surplusul de greutate au apărut atât de frecvent și în forme atât de grave, încât s-au realizat studii medicale pentru a depista cauzele obezității.
Deoarece un copil obez are șanse mari să ajunga un adult obez și cu complicații severe la vârstă tânără, atenția medicilor s-a îndreptat tot mai mult asupra populației pediatrice în încercarea de a stopa această adevarată “epidemie”.
Factorii de risc ai obezității copilului
1. Factorul genetic
Joacă un rol important în procesul de creștere ponderală la toate vârstele. Una sau mai multe gene implicate în apariția obezității pot fi moștenite de către copii. Acestea interacționează apoi cu sistemele biologice și hormonale ale organismului, iar dacă factorii de mediu și stilul de viață permit, vor duce la apariția obezității.
S-a observat că dacă ambii părinți sunt obezi, riscul ca și copilul să devină obez este de 73%. Dacă un singur părinte este obez riscul este de 41%. Iar dacă părinții sunt normoponderali, riscul copilului este de 9%.
2. Greșelile de alimentație
Copiii obezi consumă frecvent alimente ce furnizează un număr mare de calorii pe care nu reușesc să le folosescă în cadrul activităților zilnice.
Principalele alimente cu densitate calorică mare sunt cele bogate în grăsimi. Acestea nu au un gust specific și pot fi identificate doar prin citirea etichetei produsului. Ceea ce copiii, dar și mulți dintre adulți, neinstruiți în acest sens, nu o fac. Snacksurile, chipsurile, dar și mâncarea de tip fast food (cartofii prăjiți, hamburgerii, pizza etc) sunt doar câteva exemple de mâncăruri îndrăgite de copii, dar cu un număr mare de calorii într-un volum mic.
Alți nutrienți consumați în exces sunt glucidele regăsite în dulciuri și în sucuri. Gustul plăcut, accesul facil, precum și marketing-ul agresiv ce se face acestor produse îngreunează sarcina părinților de a limita consumul lor.
O altă eroare frecvent întâlnită constă în consumarea de porții de mâncare mari, neadaptate vârstei. Sau oferirea, în mod repetat, de porții suplimentare. Copiilor mâncăcioși va trebui să li se explice că fiecare membru al familiei mănâncă din farfuria potrivită lui. Mama și tata din farfurii mai mari, iar copiii din farfurii mai mici.
3. Atitudinea părinților față de modul de alimentare al copilului
Părinții joacă un rol central în educația copilului privind alegerile alimentare sănătoase și formarea gusturilor culinare ale acestuia.
Există câteva comportamente ale părinților care favorizează apariția obezității copilului lor. De exemplu, mărimea porției de mâncare oferită copilului, presiunea de a “termina tot din farfurie”, folosirea alimentelor ca și recompensă.
O atitudine prea restrictivă a părinților față de anumite alimente (bogate în grăsimi, zahăr, sare) și impunerea consumului excesiv a alimentelor considerate sănătoase poate duce la creșterea frustrării copilului, consumarea de alimente pe furiș, apariția aversiunii față de unele alimente. Rezultatul final este reprezentat de instalarea, în timp, a supraponderii sau obezității copilului.
Pe de altă parte, o atitudine prea permisivă a părinților față de alimentele consumate are același rezultat: consumul exagerat de alimente bogate în calorii.
Așadar “calea de mijloc” pare să funcționeze cel mai bine și în acest caz. Nu ar trebui să existe alimente interzise pentru copil, ci doar un consum mai frecvent al alimentelor bogate în nutrienți și cu un număr redus de calorii.
4. Sedentarismul
Este definit ca fiind statusul în care mișcările sunt reduse la minim, iar consmul energetic este aproape de cel al metabolimului bazal. Sedentarismul corespunde cu multe activități din viața copiilor noștri: privitul la televizor, jucatul pe tabletă, telefon sau consolă, lucrul la calculator, cititul, chiar efectuarea temelor.
Privitul la televizor sau butonatul telefonului/calculatorului un interval mai mare de 60 minute pe zi reprezintă activitatea sedentara cea mai întâlnită la copiii obezi din țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare. Pe lângă lipsa de consum a energiei aceste activități expun copilul la o serie de reclame, emise repetitiv, la diferite produse alimentare hipercalorice.
Orice copil care are mai puțin de 60 de minute de activitate fizică moderată- intensă pe zi este considerat a fi la risc de a ajunge obez.
Deficitul de activitate fizică, alături de alimentația dezechilibrată, hipercalorică, joacă rolul primordial în dezvoltarea “epidemiei” de obezitate.
Alți factori implicați în apariția obezității:
5. Surplusul ponderal al gravidei
Crește riscul de obezitate la copil.
Riscul există și dacă acest surplus exista înainte de momentul concepției și dacă creșterea ponderală în exces a apărut în cursul sarcinii. Diabetul zaharat apărut la gravidă (diabetul gestațional) crește și el, în plus față de obezitatea maternă, riscul de surplus ponderal la copil.
Așadar alimentația sănătoasă a gravidei este un element esențial în sarcină. Aceasta trebuie urmărită cu atenție, cu atât mai mult cu cât reprezintă un factor pe care viitoarea mamă îl poate controla.
6. Fumatul în cursul sarcinii
Numeroase studii, incluzând zeci de mii de copii, au vizat acest subiect.
Rezultatul este concludent. Copiii a căror mame au fumat în timpul sarcinii au un risc de a ajunge obezi mai mare decât copiii a căror mame au fost nefumătoare.
7. Excesul sau deficitul de creștere intrauterină
Deși prin mecanisme diferite, atât sugarii cu greutate mare la naștere (macrosomii) cât și cei cu greutate prea mică pentru vârsta de gestație au ca rezultat un indice de masă corporală (IMC) ridicat la vârsta copilăriei și apoi la maturitate.
8. Creșterea rapidă în greutate în primii ani de viață
Studiile făcute în acest sens au arătat că acei copii care au crescut rapid în greutate între 6 luni și 2 ani au avut un indice de masă corporală superior la vârsta adolescenței și un procent mai mare de țesut adipos.
9. Statutul socio-economic al părinților
Copiii proveniți din familii cu un statut socio-economic mai precar au “șanse” mai mari să ajungă să prezinte suprapondere sau obezitate la adolescență. Nivelul de educație redus și consumul de hrană ieftină, săracă în nutrienți, dar bogată caloric, sunt cauzele principale pentru care acești copii sunt mai ușor expuși obezității.
10. Scurtarea duratei de somn
S-a observant că există o relație directă între un interval redus de somn și obezitate, în special la școlari. Pe scurt, cu cât deficitul de somn este mai mare, cu atât stresul la care este supus organismul său este mai mare, iar copilul este mai predispus la obezitate.
Factor protector:
Studiile medicale au arătat că există și o veste bună pentru mame.
Copiii alăptați se pare că au un risc mai mic de a ajunge obezi decât cei alimentați cu formule de lapte praf. În plus, acești copii par a avea un risc mai mic de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 și hipertensiune arterială la vârsta de adult.
Laptele matern favorizează o creștere rapidă în primele 6 luni de viață, comparativ cu formulele de lapte praf. După această vârstă, însă, copii alăptați iau mai puțin în greutate, curba lor de creștere are un traseu lin ascendent, față de sugarii hrăniți cu lapte praf.
Concluzii:
Obezitatea este o boală multifactorială. Efectele acțiunii genetice se combină cu cele datorate condițiilor socio-economice și ale stilului de viață.
În cele mai multe cazuri, ambii părinți lucrează, iar timpul petrecut cu copilul lor este limitat. Obiceiul tradițional de a găti mâncarea în casă, din ingrediente locale, de sezon, a fost înlocuit de consumul rapid al mâncării semipreparate sau de mâncatul la localuri de tip fast-food.
Posibilitățile copiilor de a desfașura o activitate fizică au scăzut dramatic față de generația părinților lor. S-a redus numărul spațiilor de joacă, există o lipsă de securitate a străzilor din jurul locuințelor. A apărut utilizarea intensivă a aparatelor TV, computerelor sau telefoanelor pentru relaxare.
Toate aceste schimbări au un impact puternic asupra greutății corporale a copiilor și, în final, asupra sănătații lor.
© Nutriţie pediatrică
