Dr. Camelia Bănuţ De ce sunt considerate legumele sănătoase? Pe scurt, sunt bogate în vitamine și minerale esențiale, conțin o cantitate importantă de fibre ce asigură senzația de sațietate și susțin buna funcționare a tubului digestiv. În același timp, sunt sărace în calorii și grăsimi și nu conțin deloc colesterol.
Ca urmare a epidemiei mondiale de obezitate, nutriționiștii americani au ajuns să schimbe vechile recomandări alimentare ce aveau la bază consumul de carbohidrați (vă amintiți de piramida alimentară?) cu un nou concept: farfuria mea (sau my plate). Conform acestuia, jumătate din tot ce mâncăm într-o zi ar trebui să fie fructe și legume: fructele aproximativ 40%, iar legumele 60%.
Din păcate însă, copiii, categoria care ar avea cea mai mare nevoie de o alimentație echilibrată, refuză de multe ori consumul de legume.
Ca urmare a necesității creșterii consumului de legume în rândul copiilor, s-au făcut studii numeroase care au analizat diferite metode și strategii de “convingere”.
Metodele care și-au dovedit eficiența au fost următoarele:
1. Oferirea repetată a legumelor
Încă din etapa de diversificare mamele află că, pentru a accepta anumite alimente, bebelușii au nevoie și de 15 expuneri la acestea pentru a se obișnui cu gustul și textura!
Această metodă poate fi folosită cu succes și la copiii mai mari care refuză legumele (sau alte grupe de alimente).
Perioada dintre 2 și 5 ani se caracterizează prin neofobie, teama de nou. Este o etapă tranzitorie, face parte din dezvoltarea neuropsihică a copilului, însă ca și efect apare teama de a încerca alimente noi. Unii copii încep chiar să refuze alimente pe care le consumau cu plăcere în perioada de sugar.
Oferirea constantă a legumelor (studiile vorbesc despre 5-7 expuneri la un aliment) duc la acomodarea copilului cu aspectul, mirosul și în final cu gustul acestora.
Copilul poate fi îndemnat cu blândețe să încerce leguma oferită dar nu va fi forțat să o consume dacă nu dorește!
2. Oferirea de recompense
Această tehnică este de multe ori folosită de părinți în încercarea de a-și convinge copiii să mănânce alimentele considerate sănătoase. Însă în cele mai multe cazuri, recompensa folosită nu este cea potrivită. Oferirea unui desert sau a unui beneficiu ca privitul la tv sau accesul la jocuri video numai dacă mănâncă legumele, va face ca obiceiurile nesănătoase să devină și mai dezirabile, iar leguma va fi pusă, în continuare într-un context negativ.
Există studii care arată că dacă este folosit drept premiu un obiect mic (de exemplu un sticker, sau o piesă dintr-un puzzle), oferit în mod constant după mesele în care copilul a consumat o anumită legumă, șansele ca acesta să accepte într-un final leguma și să o consume apoi necondiționat sunt foarte mari.
3. Oferirea unui model
Omul este o ființă socială, iar masa servită în familie sau în compania unor prieteni de aceeași vârstă va fi mai plăcută, iar dispozitia de a încerca alimente noi este mai mare.
Părinții de preșcolari știu deja că mâncarea de la grădiniță este considerată de copiii lor mult mai bună decât cea de acasă. De multe ori spanacul, conopida, mazărea, fasolea verde sunt consumate doar în colectivitate,iar acasă sunt refuzate cu îndârjire.
Studiile au arătat că dacă copilul servește masa în compania părinților și a fraților, iar aceștia consumă cu plăcere același tip de alimente ca și copilașul, șansele ca o legumă nouă să fie acceptată sunt foarte mari.
În cei șapte ani de acasă, vorba proverbului, are loc și educarea gusturilor copilului și deprinderea unor obiceiuri alimentare sănătoase.
4. Libertatea de a alege
Oferirea constantă a posibilității de a alege dintre 2 sau 3 legume pe cea pe care dorește să o mănânce la masă va crește încrederea copilului în capacitatea sa de decizie, iar opoziția de a consuma legume va scădea în timp.
5. Gătirea și servirea în moduri variate, apetisante
Ca și adulții, copiii manifestă tendința naturală de a prefera anumite gusturi, arome sau anumite moduri de preparare a mâncărurilor.
În acest sens, studiile au arătat că majoritatea copiilor va alege varianta îndulcită a deserturilor sau a băuturilor pe care le consumă în defavoarea gustului natural. La fel stau lucrurile și cu adaosul de sare care face să crească consumul legumelor oferite.
Îndulcirea și sărarea alimentelor ar fi metode ieftine și la îndemîna oricui de a crește aportul alimentelor considerate sănătoase (fructe și legume) în rîndul copiilor însă sunt neindicate datorită efectelor nefaste pe termen lung. În plus, în timp, copilul se obișnuiește cu gustul intens, dulce sau sărat, și apoi va fi cu greu convins (aproape imposibil) să mai consume alimentele simple, care i se pot părea fade, neapetisante.
De asemenea, prăjirea alimentelor, considerată nesănatoasă și nepotrivită consumului de către copii, este preferată de toți micuții care au venit des în contact cu ea (șnițele, cartofi prajiți etc).
Soluția pare a fi consumul în mod obișnuit (de toată familia, nu numai de către copil!) a unor alimente variate, gătite simplu (fierbere sau coacere la cuptor), fără surplus de sare sau zahăr, prezentate în mod plăcut si apetisant. Iar mâncărurile considerate nesănătoase, dacă sunt deja cunoscute și solicitate de către copil, vor fi oferite cât mai rar.
6. Atitudinea echilibrată în raport cu mâncarea
S-a constatat că atât atitudinea părinților prea permisivă față de mâncarea consumată de copil cât și cea prea restrictivă sunt la fel de nepotrivite și chiar dăunătoare pentru sănătatea acestuia. În ambele situații consumul de legume este scăzut, iar în cazul atitudinii prea stricte apare și frustrarea copilului care nu poate consuma alimentele preferate.
Așadar, moderația este cheia și în procesul de hrănire al copilului!
În concluzie, oferirea constantă a legumelor, folosirea micilor recompense la sfârșitul mesei, servirea mesei în familie sau alături de alți copii de aceeași vârstă, oferirea libertății de a alege o legumă preferată, gătirea alimentelor constant în manieră sănătoasă și o atitudine echilibrată față de mâncare pot constitui câteva strategii de “împrietenire” a copilului cu alimentele sănătoase.
© Nutriţie pediatrică
