Principiul diviziunii responsabilității în ceea ce privește alimentația copilului nostru (valabil pentru 0-18 ani)

Neliniștea mamelor referitoare la alimentația corectă a copilului lor apare frecvent în cadrul conversațiilor dintr-un cabinet de pediatrie, indiferent de problema medicală inițială.

Deși articole despre cum să ne hrănim corect copiii am mai scris (aici și aici și aici) revin cu expunerea principiului diviziunii responsabilității în ceea ce privește alimentația unui copil. Acest principiu, pus în practică cu consecvență, ar putea scădea nivelul de stres al mamelor în special în etapele mai delicate cum ar fi diversificarea sugarului sau momentele pline de “încăpățânare” ale copilului mic care parcă nu mănâncă nimic.

Această idee a împărțirii responsabilității am întâlnit-o prima dată la un eveniment științific internațional dedicat alimentației copilului mic. Principiul mi s-a părut extrem de simplu, dar foarte valoros în a explica părinților modul corect de abordare a meselor copiilor lor.

Ce înseamnă acest principiu?

Înseamnă că în procesul de hrănire a unui copil sunt implicate două persoane: adultul (mama sau tata sau bunica sau bona) pe de o parte și copilul însuși pe de altă parte. Fiecare cu responsabilitatea sa.

Cum se aplică principiul diviziunii responsabilității în funcție de vârsta copilului:

1. Pentru sugarii între 0 și 6 luni mama este responsabilă pentru ce mănâncă copilul, iar sugarul este responsabil pentru cât de mult mănâncă și pentru cât de des mănâncă.

Cu alte cuvinte mama alege tipul de lapte (sân sau formula de lapte praf), iar restul este hotarât de sugar (adică alimentația la cerere). În acest mod sugarul nostru își asigură toți nutrienții necesari creșterii sănătoase fără riscul de surplus ponderal la vârsta adolescenței.

2. După vârsta de 6 luni și apoi în toată etapa copilăriei mama devine responsabilă pentru ce mănâncă copilul, cât de des mănâncă și unde mănâncă el. Copilul este responsabili pentru cât de mult mănâncă și dacă mănâncă!

Cu alte cuvinte părinții trebuie să se informeze despre ce înseamnă alimente sănătoase și mai puțin sănătoase. Trebuie să stabilească un program de mese principale și gustări . De asemenea trebuie să găsească un loc potrivit pentru copil de servire a mesei (de preferință alături de restul familiei). Și în continuare să fie consecvenți cu deciziile luate.

Apoi este treaba copilului să decidă cât de mult mănâncă din ceea ce i s-a pregătit. Are chiar dreptul să refuze acea masă sau gustare dacă nu îi este foame.

Nu vă speriați, dragi părinți, dacă vi se pare că nu a mâncat suficient la o masă! Sugarii și copiii mici au un mecanism intern de reglare a aportului alimentar foarte eficient bazat pe senzațiile de foame și de sațietate.

Dacă ne încredem în ei și le dăm ocazia să mănânce doar atât cât consideră din alimentele sănătoase pe care le-am pregătit, pe care le servim la momentul potrivit, la locul de luat masa pe care l-am stabilit, vom crește copii sănătoși, fără probleme de greutate și fără carențe de nutrienți.

Cele mai mari griji își fac părinții unor copii din categoria de vârstă 2 – 5 ani care datorită neofobiei specifice vârstei (=teama de a încerca alimente noi) devin foarte limitați în alimentele pe care le acceptă. Urmând cu consecvență principiul diviziunii responsabilității în ceea ce privește alimentația copilului reușim să trecem cu bine și peste această perioadă.

Același principiu se aplică și la adolescenți când nevoile de energie și nutrienți sunt mai mari.

 Principiul diviziunii responsabilității :

Hrănindu-ne copiii după acest principiu dovedim respect pentru ei și corpul lor. În plus le dăm șansa să ajungă adulți echilibrați, cu obiceiuri alimentare sănătoase și aflați în relație bună cu mâncarea.

Distribuie acest articol: