Dr. Camelia Bănuţ Este știut faptul că diversificarea alimentației reprezintă o etapă importantă în procesul de nutriție a ființei umane. Ea face trecerea de la alimentația exclusiv lactată a sugarului mic (bogată în grăsimi), la alimentația completă de tip adult (bogată în carbohidrați).
Și existând o așa de mare diferență între cele două etape alimentare (de sugar mic și de adult) este normal ca această trecere să nu se facă peste noapte. De fapt durează până pe la vârsta de 18-24 de luni. De asemenea, apare ca firesc faptul că unii sugari se opun și sunt reticenți la aceste schimbări.
Mamele sau cei care îngrijesc copilulul joacă un rol hotărâtor în trecerea cu bine peste această etapă de evoluție!
Care sunt întrebările cele mai frecvente legate de diversificare?
1. Ce înseamnă diversificarea alimentației?
Diversificarea reprezintă introducerea în alimentația sugarului a altor alimente (lichide sau solide) în afară de laptele de mamă sau formula de lapte praf. Vor fi excluse de la această definiție medicamentele, apa sau ceaiul.
2. Este cu adevărat necesară diversificarea alimentației sugarului?
Da, este!
Laptele de mamă este un “aliment complet”, asigură tot necesarul pentru creșterea armonioasă a sugarilor, dar numai până în jurul vârstei de 6 luni. După această vârstă laptele, fie el de mamă sau formula de lapte praf, nu mai asigură necesarul de energie, micronutrienți (vitamine și minerale) sau proteine necesare creșterii.
De exemplu, necesarul de energie a sugarului între 6-8 luni este de aproximativ 800kcal/zi , iar laptele “reușește” să furnizeze aproximativ 500kcal/zi. Între 9-12 luni situația este și mai “dramatică”: necesarul sugarului este de 950kcal/zi iar laptele furnizează circa 375kcal/zi!
În aceste condiții este evident că organismul sugarilor, aflat în proces rapid de creștere și dezvoltare, are nevoie de o nouă sursă de energie sub forma alimentelor de diversificare.
Într-o situație asemănătoare se găsește și fierul. Până la vârsta de 6 luni rezervele de fier realizate în ultima perioadă a sarcinii se epuizează, iar laptele de mamă este o sursă săracă în fier. Așadar, după această vârstă, 90% din aportul alimentar de fier se face prin intermediul alimentelor complementare. Sugarii alimentați cu formula de lapte praf sunt “avantajați” din acest punct de vedere, deoarece aceasta este îmbogațită cu fier, vitamine și alte minerale.
Nici proteinele nu mai sunt suficiente pentru a asigura creșterea armonioasă a sugarului. Neintroducerea în alimentație a altor surse de proteine de calitate favorizează apariția malnutriției.
3. Care este momentul potrivit pentru începerea diversificării?
În 2008 ESPGHAN a definit clar acest moment: diversificarea trebuie să înceapă între 17 săptămâni și 26 de săptămâni indiferent dacă copilul este alăptat sau alimentat cu formulă de lapte praf.
S-a constatat ca începerea mai devreme a diversificării alimentației duce la creșterea riscului de obezitate la vârsta de adult și favorizează apariția alergiilor alimentare, chiar și la copiii care nu au predispoziție genetică pentru așa ceva. În plus, sugarii mai mici de 4 luni nu reușesc încă să-și coordoneze mișcările necesare procesului de înghițire și există riscul să aspire alimentele în căile respiratorii.
Pe de altă parte, amânarea debutului diversificării peste vârsta de 26 de săptămâni poate duce la încetinirea procesului de creștere a sugarului deoarece laptele nu mai este suficient ca să susțină creșterea rapidă din primul an de viață. De asemenea, s-a constatat că întregul proces de introducere a alimentelor complementare poate deveni mult mai greoi, copilul devenind reticent la gusturile noi.
4. Cum se realizează diversificarea?
În primul rând, diversificarea ar trebui considerată un act medical și inițiată doar la recomandarea medicului care urmărește sugarul!
Se va începe într-un moment când copilul este sănătos, prin administrarea de cantități mici de alimente, ce vor fi apoi crescute progresiv. Se recomandă introducerea unui singur aliment, o data la 3-4 zile, pentru că dacă se întâmplă ca sugarul să dezvolte o alergie, atunci să putem ști care este alimentul incriminat.
Mâncarea va fi oferită întotdeauna cu lingurița, nu cu biberonul!
În primele luni de la debutul diversificării mâncarea administrată trebuie să fie moale, semilichidă, foarte bine pasată. La această vârstă sugarul mai mult “aspiră” alimentele din linguriță apoi le înghite direct.
Pe masură ce crește și se obișnuiește cu noile gusturi și texturi, sugarul va accepta să mănânce și alimente cu consistența mai crescută. După vârsta de 8-10 luni sugarului i se pot oferi și așa numitele “finger foods”, adică bucățele moi de mâncare pe care să le poată prinde și introduce singur în gură.
Spre vârsta de 10-12 luni mâncarea poate fi pasată mai “grosier”, copilul fiind deja capabil să prindă mâncarea cu buzele, să o mestece (chiar daca nu are încă dinți) și să o înghită.
Cum cantitățile de alimente de diversificare acceptate de copil sunt încă mici, se va continua alaptarea sugarului după fiecare masă.
Dacă copilul refuză un aliment, nu se va insista cu introducerea lui. Bebelușilor le place monotonia, le place să știe la ce să se aștepte, așa că o anumită mâncare cu gust sau consistență diferită îi poate surprinde atât de mult încat să refuze să o mănânce. În acest caz, cel mai întelept ar fi să-l lăsați să se joace cu mâncarea, să o miroasă, să se obișnuiască cu textura și culoarea și apoi să încercați să o reintroduceți peste o săptămână sau două.
Și aveți mereu în minte faptul că și sugarul este o ființă umană și are dreptul la preferințe culinare!
5. Cu ce se începe diversificarea?
Din pacate pentru toată lumea, medici și mămici, nu există nici un “aliment perfect” cu care să începem diversificarea sugarului și să știm sigur că o să-i placă si o să-l tolereze. Și să-l găsim ușor, în orice sezon, să fie rapid de preparat, eventual să fie ieftin… ce bine ar fi…
Nu există nici măcar o schemă, o ordine prestabilită a introducerii alimentelor.
Există, în schimb, recomandări și ghiduri referitoare la nutriția copilului emise de foruri medicale naționale și internaționale și care ar trebui să ajungă la cunoștința mamei prin intermediul medicului care urmărește bebelușul. În funcție de istoricul sugarului (naștere la termen sau prematuritate, sporul ponderal în primele luni de viață, diferitele afecțiuni acute sau cronice) se stabilește o schemă de diversificare potrivită situației respective.
Și mai există tradițiile și obiceiurile alimentare ale populației dintr-o anumită zonă care ghidează alegerile alimentare pe care mama le face pentru sugarul ei.
În țara noastră, la sugarul sănătos cu greutate normală, diversificarea se începe, de obicei, cu fructe sau legume locale, de sezon.
Se respectă principiul introducerii treptate a alimentelor, în cantități crescute progresiv, încercând să oferim copilului spre testare cât mai multe arome, culori și texturi.
În țările vestice, diversificarea începe de cele mai multe ori cu cereale (orez sau ovăz) preparate fie cu apă, fie cu lapte. Sunt preferate datorită aportului suplimentar de calorii (important mai ales la sugarii cu creștere deficitară), dar și faptului că sunt îmbogățite cu fier.
De cele mai multe ori carnea se recomandă a fi introdusă rapid (de la 6 luni) în piureul de legume. Este o sursă importantă de fier și de proteine de calitate.
Mâncarea cea mai potrivită pentru nevoile sugarului este cea făcută în casă, din ingrediente simple, prin fierbere sau coacere la cuptor. Se poate economisi timp și energie pregătind o cantitate mai mare și apoi congeland-o în porții mici, cât să o poată mânca copilul la o masă.
Cum știm că bebelușul tolerează bine un anumit aliment?
Semnele de intoleranță a unui aliment, care pot să apară după introducerea unui aliment nou, și care trebuie observate de către mamă sunt următoarele:
- vărsături
- scaune modificate (în special ca și consistență)
- agitație (care poate sugera dureri abdominale)
- eritem fesier
Dacă apare unul sau mai multe manifestări de acest fel se recomandă oprirea alimentului respectiv și consultarea medicului.
Ce facem cu alimentele recunoscute a fi alergene?
Alimentele cu risc alergen ridicat se recomandă a fi introduse în alimentație înainte de împlinirea vârstei de 1 an, dar nu înainte de vârsta de 4 luni, în cantități mici, progresiv crescătoare (ESPGHAN 2016). Printre acestea se numară albușul de ou, peștele, nucile (măcinate sub 3 ani!), alunele (măcinate sub 3 ani!), căpșunile, fructele de pădure, kiwi, fructele de mare, laptele de vacă.
Alimentele care ar trebui evitate până la vârsta de 1 an:
- miere de albine (risc de infecție cu Clostridium botulinum)
- ciocolată și cacao (efect puternic excitant al sistemului nervos)
- margarină, mezeluri, brânzeturi intens procesate
- sare
- zahăr
Sodiul din sare, dacă este în exces, poate fi eliminat cu dificultate de rinichiul imatur al sugarului. Zahărul reprezintă doar o sursă de calorii fără valoare nutrițională (nu oferă și vitamine sau minerale), ducând rapid și sigur către obezitate și carii dentare. În plus, sugarul sau copilul mic care se obișnuiește să consume mâncăruri cu sare sau foarte dulci va refuza mai târziu mâncarea sănătoasă pe care o va considera lipsită de gust.
Bebelușii nu trebuie lăsați singuri în timp ce mănâncă pentru că există riscul de sufocare. Orice bucată mică, tare, cu margini rotunjite care prin pătrunderea pe trahee se fixează și nu mai lasă aerul să treacă reprezintă un pericol pentru viața copilului și ar trebui evitată. În această categorie intra alunele, nucile, boabele de strugure, pop-cornul, diferite semințe etc.
În loc de concluzie, aș vrea să mai adaug următoarele:
Încurajați permanent sugarul să mănânce, să încerce gusturi noi, dar fără a-l forța. Hrăniți-l încet și cu răbdare, fiind atenți la semnele de foame și sațietate.
Nu lăsați ca alte activități să-i distragă atenția (ex. desene animate la tv, jocuri sau videoclipuri muzicale la calculator), chiar dacă la început pare că e mai ușor de hrănit așa.
Perioada mesei reprezintă un moment prielnic de interactiune mamă-sugar, în care mama îi poate vorbi, îl poate învăța și îi poate arăta dragostea în multe feluri.
Și amintiți-vă mereu ca înainte de a-i cere copilului să mănânce diversificat ar trebui ca și dumneavoastră, părinții, să aveți o alimentație sănătoasă și variată, știut fiind faptul că cei mici învață cel mai bine copiindu-i pe cei mari.
Diversificare ușoară!
© Nutriţie pediatrică
