alimentatia,copilului bolnav,copil bolnav, bolnav

Alimentaţia copilului bolnav

Copilul aflat în cursul unui episod de boală infecțioasă este supus unei agresiuni din partea agenților patogeni (bacterii sau virusuri) împotriva cărora organismul propriu va produce anticorpi. Este ca o confruntare între două “forțe”. Dacă copilul era sănătos înainte de infectare, fără deficite alimentare prealabile, șansele ca “lupta” să fie scurtă și fără complicații sunt foarte mari.

Bolile infecțioase ale copilului se asociază în multe cazuri cu febră. Studiile medicale au arătat că febra moderată reprezintă un mecanism de apărare al organismului prin accelerarea unor procese imunologice, grăbind astfel vindecarea.

Toți părinții s-au confruntat măcar o dată cu un episod febril la copilul lor. Majoritatea cunosc și dețin acasă antitermicele recomandate la copil, știu ce doze să folosească ca să fie eficienți și știu când să se adreseze medicului.

Există însă recomandări speciale privind alimentația copilului febril?

Indiferent de localizarea infecției (respiratorie, digestivă, urinară etc) febra se însoțește de disconfort general, apetit scăzut, risc de deshidratare datorită respirației accelerate și a transpirației abundente.

Infecțiile respiratorii se însoțesc frecvent de obstrucție nazală, secreții mucoase, inflamația mucoasei faringiene, alterarea simțului gustativ. Toate acestea vor îngreuna procesul de alimentare și vor scădea și mai mult apetitul copilașului.

În plus, multe dintre antibioticele folosite în tratamentul infecțiilor bacteriene duc la modificarea gustului, disconfort gastric și alterarea florei normale bacteriene din colon.

Infecțiile digestive (gastroenterocolitele acute) se însoțesc, prin definiție, de vărsături, dureri abdominale, scaune lichide în număr mai mare sau mai mic în funcție de gravitate. În aceste situații apetitul este foarte scăzut (uneori chiar și pentru lichide) iar sindromul de deshidratare apare frecvent, mai ales la copiii mici.

În cazul copilului bolnav, alimentația, pe lângă furnizarea necesarului zilnic de nutrienți, are și rolul de a-i pune la dispoziție organismului “muniția” necesară învingerii bolii. Mâncarea trebuie să fie variată, cu elemente din toate grupele alimentare, cu aspect apetisant, ușor de digerat. Porțiile vor fi mici, adaptate apetitului redus, dar oferite mai des decât de obicei.

Lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l facem este sa hranim copilul bolnav cu alimentele lui preferate!

Nu este momentul să îl forțăm să consume alimente sau ceaiuri de plante, cu sau fără rol terapeutic, dacă el nu agrează acest lucru!

Consistența alimentelelor oferite copilului bolnav trebuie să fie moale, chiar semilichidă, indiferent de vârstă, pentru a putea fi ușor înghițite dar și pentru a aduce un surplus de lichide: compot, supă, lapte, piure fin de legume, iaurt etc.

 Apa va fi oferită cât mai des copilului febril și celui cu gastroenterocolită acută și va sta la baza alimentației în primele ore sau zile de boală.

Fructele sunt aliate prețioase în alimentația copilului cu infecție respiratorie. Datorită gustului aromat sunt mai ușor acceptate de copilaș în detrimentul altor alimente, iar prezența de vitamine (în special a vitaminei C) ajută sistemul imunitar să lupte eficient împotriva bolii. Cele mai bogate în vitamine sunt fructele proaspete (mere, coacăze, măceșe, kiwi, portocale, grapefruit, lămâie etc) care în funcție de vârsta copilului pot fi oferite întregi sau pasate sub formă de piure. Sucurile de fructe stoarse acasă sau limonada de citrice îndulcită cu miere de albine sunt, de asemenea, pe placul copiilor.

În diareea acuta infecțioasă fructele proaspete și sucul de fructe vor fi evitate.

Legumele sunt alimente ușor de digerat, dar bogate în vitamine și minerale. Supele sau piureurile moi din diferite combinații de legume sunt de obicei acceptate de copii chiar și în prima fază a bolii infecțioase când apetitul este la nivel minim. Putem folosi morcov, păstârnac, pătrunjel, dovlecel, cartof, ardei, dovleac, cartof dulce. Aroma supelor poate fi dată de frunzele proaspete de pătrunjel (sursă importantă de vitamina C!) sau alte plante aromatice preferate (leuștean, mărar, cimbru etc).

Cerealele sub formă de pâine, biscuiți, paste au gust relativ neutru (dacă nu au zahăr sau sare adăugate) și reprezintă o sursă bogată de energie și de minerale într-un volum relativ mic. Grâul, ovăzul, orezul, porumbul sunt de obicei cerealele din care se pot pregăti mâncăruri pe gustul copiilor.

Mierea de albine reprezintă un adjuvant important al tratamentului infecțiilor respiratorii prin stimularea activității sistemului imunitar și prin efectul său antibacterian. Se poate folosi pentru îndulcirea lichidelor oferite copilului peste vârsta de 1 an (ceai, limonadă, compot, iaurt simplu) sau se poate întinde pe pâine sau biscuiți.

Proteinele sunt în general refuzate sau acceptate în cantitate mică în faza febrilă a bolilor infecțioase. Cele mai solicitate de către copil sunt lactatele (lapte, iaurt, brânza slabă), abia în etapa de convalescență el putând să consume și alte tipuri de proteine slabe (carne de pasăre sau vită, ou).

Grăsimile vor trebui evitate în momentele de boală. Sunt greu de digerat și nu prezintă beneficii pentru starea de sănătate a copilului.

Alimentația pe etape de vârstă:

Sugarii alăptați, nediversificați, vor fi puși la sân cât mai des posibil. Laptele de mamă le va oferi hidratarea necesară împreună cu anticorpii prețioși ce le va asigura o luptă eficientă împotriva infecției.

Sugarii hrăniți cu formula de lapte praf, nediversificați, vor fi hrăniți cu cantități mai mici de lapte, dar oferite mai des, iar dacă febra persistă li se poate administra mici cantități de apă, la recomandarea medicului.

Sugarii diversificați vor primi, de asemenea, mese mici și dese din alimentele ce au fost deja introduse. Pe perioada bolii nu se vor introduce alimente noi în meniul lor! Unii pot refuza chiar alimentele de diversificare, preferând să mănânce doar lapte timp de 1 sau 2 zile. Li se va oferi apă cât mai des. Dacă bebelușii au nevoie o vor bea, daca nu, o vor refuza. Însă este important să li se ofere lichidele pentru că ei încă nu știu să le ceară.

Copii mici (1-3 ani) dar și cei mai mari, vor primi, după același principiu, alimente hrănitoare, moi, pe care de obicei le mănâncă cu plăcere. Nevoia organismului de apă este semnalizată prin senzația de sete, așadar lichidele trebuie să le fie oferite ori de câte ori o cer.

În perioada de convalescență inapetența poate persista de la câteva zile până la 1-2 săptămâni (mai ales în cazul infecțiilor digestive). Copiii vor fi încurajați să mănânce, li se va oferi mâncarea prezentată în moduri cât mai atrăgătoare.

După această perioadă dificilă din punct de vedere alimentar urmează, de obicei, o perioadă în care copilul mănâncă foarte bine, recuperează caloriile și nutrienții pierduți în boală, iar curba ponderală redevine ascendentă.

De reținut:

Alimentația variată, sănătoasă, oferită cu blândețe și prezentată atractiv este o componentă importantă a tratamentului bolilor infecțioase ale copilului. Iar în afecțiunile ușoare poate reprezenta chiar singurul tratament.

© Nutriţie pediatrică

 

Distribuie acest articol:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.