alimentație

Despre rolul alimentației în dezvoltarea copilului nostru și importanța informării corecte

Organismul copilului reprezintă un mecanism complex care este în continuă creștere și perfecționare până la atingerea deplinei maturități.

Celula inițială, unică, se va multiplica rapid, și printr-o evoluție fantastică, în doar 9 luni de zile, va lua naștere micul pui de om, perfect capabil să se desprindă de organismul mamei sale și să-și asigure funcțiile de bază ale existenței.

În primele 24 de luni de la naștere are loc o creștere rapidă în dimensiuni a tuturor țesuturilor, dublată de desăvârșirea funcțiilor majorității organelor și sistemelor.

La vârsta de 2 ani copilul reprezintă aproximativ jumătate din dimensiunea viitorului adult! El poate deja să alerge, este capabil să execute cu mâinile mișcări de finețe, are un vocabular de câteva zeci de cuvinte și începe să imite acțiunile adulților din jur.

În etapa următoare, creșterea în dimensiuni se va face cu o viteză mai mică, însă copilașul continuă să facă achiziții neuromotorii importante, în paralel cu dezvoltarea primelor trăsături ale personalității sale.

Ce rol joacă alimentația în evoluția copilului?

Sau altfel spus, cum poate interveni alimentația în dezvoltarea copilului nostru? Prin furnizarea “combustibilului” necesar.

Corpul uman nu poate să-și sintetizeze singur produșii de care are nevoie pentru a-și asigura creșterea țesuturilor și buna lor funcționare. Are nevoie de un aport extern de nutrienți de calitate (proteine, glucide, lipide, dar și vitamine, minerale) oferiți în proporția optimă, corespunzătoare etapei de dezvoltare a copilului.

În ultimii ani au apărut tot mai multe dovezi, susținute de studii medicale solide, ale impactului pe care îl are tipul de alimentație din primele faze ale existenței ființei umane asupra sănătății viitorului adult.

 

Primele 1000 de zile ale existenței umane (ziua 1 este ziua conceperii, iar ziua 1000 reprezintă aniversarea vârstei de 2 ani) sunt considerate o “fereastră critică”, o etapă în care alimentația echilibrată, completă, cea care asigură creșterea și dezvoltarea neuromotorie optimă, este esențială.      

Care sunt etapele alimentației umane?

 Necesarul de nutrienți începe din perioada intrauterină, alimentația fătului depinzând  în totalitate de regimul alimentar al viitoarei mame. Prin sângele gravidei ajung la copil macro si micronutrienții vitali creșterii sale, dar și substanțe toxice ce îl pot afecta iremediabil.

 

Alimentația exclusiv lactată din primele luni după naștere, se datorează imaturității tubului digestiv al bebelușului care poate digera și prelucra doar nutrienții din lapte, dar și nevoilor speciale ale acestei etape de creștere foarte rapidă.

Particularitatea alimentației lactate constă în faptul că aproximativ 50% din energie este furnizată de lipide (spre deosebire de alimentația de tip adult în care predomină carbohidrații), pe lângă rolul de “combustibil” lipidele având și un rol esențial în dezvoltarea și susținerea funcțiilor sistemului nervos central.

Alimentul ideal pentru sugarul mic este laptele mamei lui, acesta asigurându-i tot suportul necesar creșterii, dezvoltării și protecției.

Căci în ciuda progresului considerabil din ultimele decenii în ceea ce privește întelegerea fiziologiei tubului digestiv precum și avansului tehnologiei, laptele de mamă rămâne imposibil de reprodus.

Principala calitate a laptelui matern este variabilitatea compozitiei sale. Componentele laptelui de mamă se modifică în timpul alăptării, în diferite momente ale zilei sau nopții, în funcție de regiunea geografică, de alimentația mamei.

Această caracteristică pare a fi un mecanism perfect de adaptare la nevoile specifice ale puilor de om, asigurându-le acestora dezvoltarea și o protecție optimă într-un moment vulnerabil al existenței lor.

Diversificarea reprezintă introducerea treptată în alimentația sugarului a altor alimente în afară de laptele de mamă sau formula de lapte praf, constituind o etapă de tranziție între alimentația exclusiv lactată, bogată în grăsimi, și alimentația de tip adult, bogată în carbohidrați.

Diversificarea se începe în jurul vârstei de 6 luni, când laptele nu mai reușește să acopere toate nevoile de creștere, și durează până la vârsta de 18-24 de luni, în funcție de toleranța digestivă a fiecărui bebeluș.

Alimentele se introduc treptat, unul câte unul, în cantități crescute progresiv, oferindu-se astfel copilului spre testare cât mai multe arome, culori și texturi. Cuvântul care definește această etapă este diversitatea.

Bebelușul va fi îndemnat (nu obligat!) să guste dintr-o varietate de alimente care, pe de o parte să-i asigure aportul nutrienților necesari, iar pe de altă parte să-l învețe și să-i educe gusturile.

 

Alimentația copilului mai mare de 2 ani se va apropia treptat de cea a părinților săi. În continuare copiii au nevoie de o alimentație diversificată, echilibrată, cu alimente pregătite în diferite moduri, de diferite consistențe, cu aspect interesant și variat.

Dieta copilului trebuie să cuprindă o largă varietate de fructe și legume, cereale integrale, lapte si derivate lactate, carne slabă, pește, ouă, leguminoase.

Copilul între 2 și 4 ani are frecvent un apetit capricios. El este adesea “pretențios” la mâncare , de multe ori refuză gusturi sau texturi pe care nu le cunoaște. Alteori poate refuza alimente pe care le consuma cu plăcere în etapa de sugar.

Așadar efortul părinților de a oferi cu răbdare și blândețe o alimentație sănătoasă și echilibrată trebuie menținut pe toată durata copilăriei.

Care sunt riscurile unei alimentații neadecvate ?

 1.Deficitul nutrițional

Studiile au arătat că sugarii și copiii mai mici de 2 ani sunt cei mai expuși în cazul unor deficite nutriționale. Malnutriția duce la retard ponderal și statural (bebelușul nu crește suficient în greutate și nici în lungime), crește riscul de a contacta boli infecțioase (în special digestive, dar și respiratorii), întârzie dezvoltarea psihomotorie. Pe termen lung deficitul de nutrienți duce la afectarea performanțelor intelectuale, scade capacitatea de concentare la școală, crește riscul de boli.

Cu alte cuvinte, copilul malnutrit nu iși poate valorifica potențialul său maxim, programat genetic.

 

2.Excesul nutrițional

În ultimele decenii, în țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare (inclusiv țara noastră), modul de alimentație s-a schimbat, deficitul alimentar fiind întâlnit mai rar (în special în mediile socioeconomice defavorizate sau la copiii cu boli cronice). În schimb, se întâlnește frecvent, la majoritatea copiilor sănătoși, excesul de calorii și de nutrienți (glucide, lipide, proteine).

Numărul copiilor cu obezitate este în continuă creștere, iar studiile medicale au arătat că alimentația gravidei și apoi a copilului în primii 2 ani de viață joacă un rol important în apariția ei.

Dacă gravida este obeză, indiferent dacă surplusul exista înainte de momentul concepției sau a apărut în cursul sarcinii prin consum alimentar în exces, șansele ca și bebelușul la naștere să fie supraponderal sunt foarte mari.

Chiar și sugarii care la naștere au avut o greutate normală, dar care apoi între 6 luni și 2 ani au luat rapid în greutate prin oferirea unei alimentații în exces, au un risc mare de a ajunge obezi la vârsta de 7 ani.

Vestea bună este că există un factor care pare să protejeze împotriva apariției obezității, și anume alăptatul. Studiile au arătat că alaptatul favorizează o creștere rapidă în primele luni de viață, apoi după 6 luni, ritmul de creștere asigurat este constant dar mai lent, în acest fel riscul copiilor alăptați de a avea un surplus ponderal este mai redus.

Studiile medicale efectuate pentru evaluarea bolilor cardiovasculare ale adultului au arătat că dislipidemia, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat sunt strâns legate de comportamente alimentare nesănătoase. Iar alimentația hipercalorică, consumul excesiv de zahăr, lipide sau sare își are cel mai ades debutul în copilărie.

Plăcile de aterom, binecunoscute în medicina adultului, încep să se formeze încă de la vârste mici în cazul alimentației dezechilibrate, cu exces de grăsimi saturate. Debutul aterosclerozei, ca și boală, are loc mai târziu, în deceniile 3 sau 4 de viață, dar este sigur că o alimentație corectă în copilărie ar preveni sau amâna apariția ei.

Cum știm că alimentația copilului este corectă?

Cel mai fidel indicator al unei nutriții sănătoase și echilibrate este chiar ritmul de creștere al copilului.

Evaluarea statusului nutritional al copilului ar trebui efectuată o dată pe an de către medicul de familie sau medicul pediatru prin măsurarea greutății, înălțimii, calcularea indicelui de masă corporală și raportarea la nomogramele specifice pentru vârstă si sex. În etapele de creștere corporală rapidă, adică primul an de viață și pubertatea, măsurătorile ar trebui realizate la intervale mai scurte.

Realizată periodic, evaluarea greutății și înălțimii la copil poate depista din timp tulburările de nutriție, precum și complicațiile ce pot să apară în urma acestor tulburări.

Cât de importantă este alimentația în dezvoltarea copilului nostru?

Foarte importantă! O nutritie sănătoasă și echilibrată îi garantează puiului nostru toată energia de care are nevoie pentru a se dezvolta și evolua armonios, oferindu-i, în același timp, toate șansele de a ajunge un adult sănătos.

Așadar, dragi părinți, informați-vă permanent despre ce înseamnă o alimentație sănătoasă și echilibrată și nu uitați să fiți un exemplu pozitiv pentru copil, căci obiceiurile bune se învață de la vârstă mică, în familie!

© Nutriţie pediatrică

Distribuie acest articol:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.